Victor Popescu / Square Sound Studio — sunet, muzică și un drum construit în timp
Business story / sunet / studio
Un business story despre Victor Popescu, omul din spatele Square Sound Studio și al proiectelor Brazda lui Novac / Mathmatrix, construit în jurul sunetului, muzicii și meseriei din spatele studioului.
Despre proiectul cu Victor Popescu
Victor Popescu este sound designer, muzician și omul din spatele Square Sound Studio. Filmul urmărește o profesie greu de arătat vizual: sunetul, deciziile din studio și drumul construit între muzică și producție audio.
Într-un interviu AltIași, Victor povestește că a înregistrat-o la București pe Renée Zellweger după filmările pentru Chicago, când echipa a decis să modifice versurile ultimei piese.
Pentru N-trance Media, proiectul este un business story despre expertiză tehnică și creativă: un mod de a traduce în imagine o meserie care, de cele mai multe ori, se aude fără să se vadă.
- Relația
- Ne știm de aproximativ 30 de ani.
- Locație
- Square Sound Studio.
- Filmarea
- O zi principală, plus inserturi suplimentare.
- Sunet interviu
- Lavalieră + microfon de studio.
- Sunetul filmului
- Lucrat și masterizat de Victor Popescu.
Cum filmezi un om a cărui materie este sunetul?
Cu Victor mă știu de aproximativ 30 de ani. Ideea filmului a venit de la amândoi, doar că el avea deja povestea foarte clară în cap și știa exact cum vrea s-o spună. Ne-am contrazis creativ de câteva ori. Victor era imposibil de îndoit. :)) După atâția ani, asta nu m-a surprins prea tare.
Am filmat în Square Sound Studio, într-o zi principală de lucru, apoi am mai făcut inserturi. Clapele, sintetizatoarele și restul mediului de studio sunt interesante pentru cine știe ce privește, dar problema mare rămâne aceeași: sunetul nu se vede. Vizual, un studio audio poate ajunge foarte ușor aproape alb-negru.
Am folosit destulă lumină și culoare ca să fac spațiul să pară viu și organic, fără să-l transform într-un club artificial. La interviu am avut lavalieră și microfonul de studio. Nu am nevoie să enumăr modelele de echipament ca să explic ce s-a întâmplat acolo; important era ca Victor să rămână în propriul lui mediu, dar imaginea să aibă viață.
Este singurul meu film la care nu am făcut eu sunetul final.
Victor și-a lucrat și și-a masterizat propriul sunet pentru film. Este singurul meu proiect la care eu nu am făcut sunetul final. Mi s-a părut firesc: el lucrează cu sunetul de o viață, iar eu venisem să-l filmez tocmai în lumea lui.
În film spune și că eu am fost unul dintre oamenii care i-au schimbat viața în direcția sunetului. A urmat un high-five. A fost spontan și a rămas acolo. Tot la filmarea asta am redescoperit că Victor este chiar mai încăpățânat decât îl țineam minte. :))
Victor a contribuit și cu experiența lui de producție și montaj. N-a fost un proiect în care unul „presta” și celălalt doar stătea în fața camerei. Ne-am împins unul pe altul până când filmul a sunat și a arătat cum trebuia.
„Cu Mugur mă știu de vreo 30 de ani, deci nu avea cum să-mi facă un film «de prezentare» ca unui client oarecare. Ne-am contrazis, evident, pentru că eu știam foarte bine ce vreau să spun și el știa foarte bine cum vrea să mă filmeze. :)) Până la urmă a ieșit un film în care mă regăsesc și care spune povestea mea fără să mă transforme în altceva. Iar faptul că am lucrat eu sunetul și el imaginea mi se pare că spune destul de bine cine suntem amândoi.”